Wuthering Heights e clasicul meu preferat

Am aflat de curând ceva ce m-a șocat: Wuthering Heights nu se prea află în topul preferințelor altor cititori cu care am discutat pe subiect. Nu mi-a venit să cred. Cum să nu le placă setting-ul gloomy din mlaștină? Cum să nu fie fascinați de Heathcliff? Cum să nu suspine din cauza iubirii dintre el și Cathy? Zău că nu înțeleg. Evident că  eterna vorbă ”gusturile nu se discută”  se aplică, dar chiar și așa, cum să nu îți placă Wuthering Heights?

Mi se pare genul de lectură care te ia de mână și te poartă fără probleme în lumea ei: auzeam șuieratul vântului, auzeam crengile care se loveau de fereastră, auzeam urletele lui Heathcliff. Mă simțeam ca și când aș fi fost acolo, chiar printre personaje, încercând să le înțeleg problemele și punctele de vedere.

Îmi venea să o scutur bine pe Cathy. Să îi zic vreo două lui Heathcliff, să nu mai fie așa dark and twisty. Să îl alung pe Linton cât mai departe. Să îl consolez pe Heath când vedea fantoma lui Cathy. Să îl ajut pe bietul Hareton. Pe scurt, lectura m-a captivat cum nici un alt clasic nu a reușit să o facă, în parte datorită lui Heathcliff, un personaj atât de complex încât a stârnit dezbateri: este personajul negativ? Este într-adevăr un antierou sau doar un bărbat pasional rănit din dragoste, cu tendințe destructive? Recunosc că eu fac parte din echipa care susține varianta a doua. Da, sunt de acord că nu este cel mai likeable caracter. Nu îți stârnește simpatia, comite fapte de-a dreptul de neiertat dar nu cred că a fost gândit ca un antierou. Lucrurile nu sunt mereu în alb și negru iar el este un exemplu perfect de personaj gri.

Lăsând la o parte sentimentele pe care mi le trezeau personajele și acțiunile lor, mi-a plăcut să văd explorate teme îndrăznețe precum eul împotriva societății, nature vs. nurture, violența sau viața după moarte. Recunosc însă că am fost cel mai fascinată de dragostea dintre Cathy și Heathcliff: acea iubire nepotrivită, imperfectă, posesivă, nebună, care te consumă, care te bântuie și care te schimbă pe viață.

wuthering heights
Ralph Fiennes and Juliette Binoche as Cathy & Heathcliff.

Mi-a rămas în minte o declarație făcută de Cathy:

My love for Linton is like the foliage in the woods. Time will change it, I’m well aware, as winter changes the trees — my love for Heathcliff resembles the eternal rocks beneath — a source of little visible delight, but necessary. Nelly, I am Heathcliff — he’s always, always in my mind — not as a pleasure, any more than I am always a pleasure to myself — but as my own being — so, don’t talk of our separation again — it is impracticable.

În final, nu pot decât să-mi mențin părerea. Chiar și acum, la mult timp  după ce am citit Wuthering Heights, rămâne clasicul meu preferat. Îmi rămâne însă și curiozitatea: cui îi mai place Wuthering Heights? Cui nu? De ce? Aștept răspunsurile voastre 🙂

P.S. Dacă nu ai citit încă, găsești aici și Wuthering Heights și mulți alți clasici.

 Whatever our souls are made of, his and mine are the same. *swooning*

Dă cu share 🙂Share on Facebook13Tweet about this on TwitterShare on Google+1
  • Antonia

    I`m hereeeee! 😀
    Cartea mea preferata e tot Wuthering Heights.
    Desi l-am citit cu foarte mult timp in urma si nu imi mai amintesc toate detaliile, imi amintesc ca m-a marcat foarte adanc.
    Am citit multe carti bune de atunci, dar Wuthering Heights ramane clasicul meu preferat. Urmat de Gone with the Wind.

    P.S. Mi-am propus ca vara asta sa-l recitesc.:)

  • Moneta

    Wuthering Heights e una dintre cartile pe care nu le poti uita niciodata.Am citit-o vara trecuta si inca imi reamintesc senzatiile profunde care m-au coplesit odata cu rasfoitul paginilor.Nu mi se pare ca Heathcliff ar fi un antierou.La inceput l-am compatimit.Era doar un copil neajutorat tratat mizerabil.A incercat intotdeauna sa pastreze licarirea de bunatate din el, insa cei din jur i-au intunecat sufletul.Hindley il ura dintr-o frustrare proprie si aceea ar fi faptul ca tatal sau il indragea mai mult pe cel adoptat si nu pe el.Singura lui alinare a ramas frumoasa Cathy.
    Pierderea ei a insemnat pentru Heathcliff pierderea sinelui si a coincis cu momentul in care a renuntat la sperantele ca viata are rezervat pentru el mai mult decat agonie.
    Cartea aceasta a fost diferita fata de orice alta opera clasica pe care am citit-o vreodata.Mi-a placut mult.M-a ravasit. Chiar daca lectura a durat mai mult, ma bucur ca nu am renuntat.As fi facut o mare greseala.
    Blogul acesta este genial.Keep going.:-)

  • Mihaela

    Ma bucur ca nu ai renuntat 🙂 Multumim pentru apreciere <3

  • Mihaela

    Yeeey! Spor la citit! 😀

  • Mihaela

    Yeeey! Spor la citit! 🙂

  • Mihaela

    Ma bucur ca nu ai renuntat. 🙂 Multumim frumos pentru apreciere <3