Recenzii

De ce oamenii buni savarsesc fapte rele?

Tocmai am terminat de citit cartea “De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele?” și mă gândeam dacă mi-a răspuns cu adevărat la întrebare. Nu am cumpărat-o pentru asta, știam deja de la Philip Zimbardo cum e cu situația oamenilor, care puși în anumite situații, acționează contrar propriilor valori sau principii.

Însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la ea, a fost că mi-a lămurit unul din citatele mele preferate: ”Acolo unde există multă lumină, umbra este adâncă”. Și când folosesc cuvântul ”lămurit” mă refer la faptul că nu eram conștientă de adevăratul sens al cuvântului ”umbră”. Dar nu o să vă dau detalii despre acest aspect, ci o să vă las pe voi să le descoperiți printre paginile cărții.

”Eul pe care eu îl cunosc nu știe suficient pentru a ști că nu știe suficient. Se crede un cristal luminos, când, de fapt, e în mare alcătuit din nuanțe gri. [...] Eul care cred că sunt e doar ceea ce-mi spune eul despre mine, o foiță fragilă care acoperă o imensă mare interioară”

Încă din primele rânduri, James Hollins ne invită la un dialog cu propria persoană și cu lumea noastră, încercând să ne facă conștienți de necesitatea existenței unui proces de analiză consistent și consecvent.

Fie că dialogul se referă la identificarea unor tipare în comportament pe care le aplicăm zi de zi (”Psihicul uman este un organ al trecutului, care întreabă metaforic: Când m-am mai aflata aici și ce am învățat din această experiență?”), fie la stabilirea unor obiective care să fie în concordanță cu visele și aspirațiile proprii, James subliniază importanța imaginiației:

”Imaginația ne permite să ne depășim limitele propriului sau chair limitele trecutului personal și familial, pentru a pătrunde în lumea celuilalt.
Ori de câte ori citim un roman, vedem o piesă de teatru sau privim un tablou, facem acest lucru. Permitem sensibilității noastre să fie permeabilă și flexibilă, să se lase convinsă și să ne implicăm în lumea celuilalt, cel puțin temporar. Prin acest act de extindere a imaginației, participăm la o lume mai mare decât lumea noastră și descoperim în noi capacitatea de a împărtăși experiența unei alte persoane”

Pentru că citisem înainte ”Partea întunecată din noi înșine” de Elizabeth Roudinesco, eram pregătită de o atitudine mai agresivă și mai puțin tolerantă asupra ”faptelor rele”, însă autorul prezintă situația cu o doză egală de optimism și pesimism. O viziune obiectivă privită din perspectiva mai multor puncte de vedere, cu citate din Jung și cu note de subsol extrem de interesante.

O carte pe care o recomand oricărei persoane care caută răspunsul la întrebarea din titlu și care dorește să afle mai multe despre modul cum funcționează mintea umană, pentru că procesul este explicat atât la nivelul individului cât și la aspecte ale societății în care acesta trăiește.

Kate Morton – The House at Riverton

The House at Riverton reprezintă debutul literar (în anul 2007) al scriitoarei australiene Kate Morton, debut care s-a bucurat de un real succes, volumul fiind vândut în milioane de exemplare și tradus în peste 30 de țări, fiind de asemenea nominalizat și onorat cu multe premii literare. In general, am o aversiune față de romanele cu reputație de bestseller, însă de data aceasta m-a cucerit atât coperta, cât și cadrul în care se desfășoară povestea (nemaipunând la socoteală faptul că sunt într-o perioadă în care tind să citesc mai mult autori de sex feminin, pentru a recupera carențele de până acum, datorate tot unui soi de prejudecată).

Incă de la primele pagini, cartea mi s-a părut teribil de cinematografică; am fost chiar foarte surprinsă să aflu că (încă) nu beneficiază de vreo ecranizare. Povestea pendulează între două planuri temporale, care au ca element comun personajul principal al romanului – Grace. Astfel, Grace, cea din anul 1999, aflată la vârsta de 98 de ani, rememorează viața sa de la conacul Riverton și din sânul familiei Hartford, perioadă situată temporal între începutul Primului Război Mondial și anul 1924. Romanul este scris într-un stil clasicizant, în opinia mea, similar marilor drame de familie, care nu pot fi scoase din contextul unor evenimente istorice care au marcat profund o anumită perioadă (în acest caz, Primul Război Mondial).

Povestea beneficiază de intrigă atent construită: Grace este vizitată la azil de către Ursula (regizor), care dorea să realizeze un film despre sinuciderea poetului R.S.Hunter, petrecută la conacul de la Riverton, în timpul unei petreceri fastuoase. Deoarece Grace este singura persoană aflată încă în viață, dintre cei care locuiseră acolo (ea fusese servitoare, iar mai apoi cameristă a lui Hannah, una dintre cele două surori cu importanță crucială în firul poveștii), Ursula apelează la ea pentru a clarifica lucrurile mai puțin cunoscute despre această ilustră familie. De aici, începe pentru bătrâna Grace o întoarcere dureroasă în timp, printre dezamăgiri, conflicte, pasiuni și secrete. Incă de la începutul romanului, i se promite cititorului descoperirea unui mister legat de această sinucidere a poetului, aflat în legătură cu cele două surori Hartford: Hannah și Emmeline. Acest lucru se realizează însă lent și gradual, pe măsură ce Grace rememorează viața sa din acei ani, de la unele întâmplări grave la altele aparent insignificante. Indiciile sunt plasate abil și suficient de răsfirat pentru a nu i se putea reproșa romanului o prea mare doză de previzibilitate. A spune mai multe despre poveste ar însemna să stric toată plăcerea lecturii, a suspansului și a dorinței de a afla mai mult, pagină după pagină.

Am apreciat documentarea istorică serioasă de care trebuie să fi beneficiat romanul, țînând cont de recrearea laborioasă a specificului începutului de secol XX britanic, a claselor sociale, a profundelor transformări sociale provocate de război, a etichetei și moravurilor specifice înaltei societăți. Personajele, deși numeroase, sunt atent și minuțios portretizate, fiecare cu ambițiile, deziluziile, pasiunile și dorințele lor. Chiar și interacțiunea și legăturile dintre personaje se dovedesc uneori a fi realmente surprinzătoare. De asemenea, descrierile interioarelor, vestimentației, peisajelor sunt complex elaborate, într-o manieră care reușește să ofere o perspectivă vizuală amănunțită cititorului. Toate aceste elemente fac din acest roman unul de atmosferă. Parcă puteam să văd dantelăriile rochiilor, detaliile arhitectonice ale conacului, felul în care erau ordonate cărțile în uriașa bibliotecă sau aburindele creme de caramel și mesele aranjate somptuos. Am apreciat și felul foarte smoothly de trecere între cele două planuri temporale.

Stilul literar al lui Kate Morton este unul curat, bine închegat, foarte descriptiv, intrigant și realmente captivant, oferind o serie de twists&turns și reușind să păstreze suspansul până la ultimele sale pagini, fiind genul de carte pe care este greu să o lași din mână, fiind curios ce se va întâmpla în continuare. Ținând cont de faptul că această carte mi-a plăcut foarte mult, am așteptări destul de mari de la următorele romane de-ale sale pe care le voi citi.

*alte titluri semnate Kate Morton găsiți aici

Scris de : Laura Racz

Jay Parini – The Last Station: A Novel of Tolstoy’s Final Year

Opera literară a lui Jay Parini este una extrem de diversă și amplă. Scriitorul american a publicat atât poezii și biografii, cât și romane și volume de critică literară. De asemenea, el contribuie la diverse publicații, precum The Chronicle of Higher Education și The Guardian . Printre titlurile sale se numără The Last Station : A Novel of Tolstoy’s Final Year , Last Steps: The Late Writings of Leo Tolstoy , The Art of Teaching și The Wadsworth Anthology of Poetry .

Romanul The Last Station : A Novel of Tolstoy’s Final Year a fost publicat pentru prima dată în anul 1990, beneficiind apoi de alte reeditări, una în anul 2007 și cealaltă în anul 2010. Volumul este o operă ficțională, conturată pe baza biografiilor lui Lev Tolstoy și ale soției sale, Sophia Andreyevna; precum și pe jurnalele acestora și ale altor membri sau apropiați ai familiei lor. Romanul este structurat în numeroase capitole, pe parcursul cărora se desfășoară monologul fiecăruia dintre personajele principale: Sophia Andreyevna (soția scriitorului), Vladimir Grigorevich Chertkov (prietenul său apropiat), Alexandra Lvovna (Șașa – fiica scriitorului), Valentin Bulgakov (secretarul acestuia) și Dushan Petrovich Makovitsky (medicul acestuia). Diferitele perspective narative sunt completate și de vocea lui Lev Tolstoy, ilustrată prin intermediul fragmentelor din jurnale și scrisori.

Romanul ilustrează, așadar, ultimul an din viața marelui scriitor rus, Lev Tolstoy. Se îndepărtează însă de o clasică scriere cu caracter biografic, apropiindu-se mai mult de o istorie romanțată sau de un roman cu tentă de dramă de familie. Întreaga narațiune este desfășurată la timpul prezent, ceea ce conferă un plus de dinamism scriiturii; fiind însă presărată cu incursiuni în trecutul familiei de la Yasnaya Polyana. Suntem purtați, pe parcursul lecturii, la începuturile căsătoriei dintre Lev și Sophia, prin drama morții adoratei lui fiice, Masha; prin tinerețea tumultoasă a lui Tolstoy, iar mai apoi prin tranformarea spirituală a acestuia. Prezentul Lev Tolstoy este o figură aproape mitică, un ascet și un propovăduitor al penuriei și al castității, un oponent al proprietății private (în ciuda originii sale nobiliare și al stilului luxos de viață, precum și a faptului că este tatăl a treisprezece copii), un filosof anarhist înconjurat de numeroși adepți – grupul tolstoyenilor. Dincolo de a această imagine aproape zeificată, Tolstoy apare și redus la subtanța sa materială, la un corp bătrân și amenințat de boli, și la un spirit epuizat, măcinat atât de conflictele interioare, cât și de certurile acerbe cu soția sa.

Relația lui cu Sophia Andreyevna este una care a ajuns într-o fază maladivă, datorită îndelungatului timp petrecut împreună, dar mai ales din cauza concepțiilor despre viață profund contrare. Un important aspect al acestui conflict se desfășoară în jurul testamentului scriitorului, acesta dorind ca întreaga lui operă literară să fie accesibilă publicului, iar soția sa aspirând la obținerea drepturilor de autor. Conflictul este puternic dramatizat în carte prin inserarea unor crize de isterie și paranoia, precum și a tentativelor suicidale ale Sophiei. In paralel, pe tot parcursul cărții, pe lângă acest conflict principal, sunt intercalate destinele individuale ale celorlalte personaje.

Deși de mult timp epuizat de viața pe care a dus-o până atunci, abia în ultimul său an de viață, Tolstoy îndrăznește să ia o decizie radicală, pentru liniștea spiritului său și pentru împăcare. Este însă prea târziu.

Jay Parini uzează în cadrul construirii romanului său atât de o bogată documentație istorică, cât și de efecte literare care fac lectura una deosebit de agreabilă. Iși construiește cu abilitate personajele și discursul, înlănțuind într-un mod abil trunchiul principal al povestii cu ramurile secundare. După cum recunoaște însuși scriitorul, a abordat genul acesta de roman, deoarece construcția bazată pe memorii și jurnale ale familiei, oferea multiple perspective, însă adesea fragmentare. A încercat astfel să creeze o imagine unitară și o privire de ansamblu, imaginându-și ceea ce nu era cunoscut. Carte beneficiază de o ecranizare, realizată în anul 2009, cu Helen Mirren și Christopher Plummer în rolurile principale, ecranizare care a contribuit cu siguranța la reactualizarea interesului cu privire la acest roman.

Scris de : Laura Racz

Martin Lindstrom – “Brand Sense: How to Build Powerful Brands Through Touch, Taste, Smell, Sight and Sound”

“Brand Sense breaks new ground with an insightful view of how marketing to all five senses can transform the way you build your brands” Andrex Lacroix, CEO & Chairman, Euro Disney

Martin Lindstrom este unul dintre cei mai influenţi consultanţi în branding şi speakeri ai acestei perioade. Colaborează cu unele dintre cele mai puternice şi mai importante companii din lume, precum Microsoft, American Express, McDonald’s, The Walt Disney Company sau Unilever. Este prezent în topul realizat de revista “Time” în anul 2009: The 100 Worlds Most Influential People. A scris două cărţi care au obţinut rapid statutul de bestseller la nivel mondial: Buyology: How Everything We Believe About Why We Buy is Wrong şi Brand Sense: How to Build Powerful Brands Through Touch, Taste, Smell, Sight and Sound.
Brand Sense reprezintă practic, rezultatul studiului întreprins de către Lindstrom, împreună cu institutul de cercetare a pieţei globale Millward Brown. Scopul acestei cercetări a fost demonstrarea că experienţa senzorială oferită de către branduri reprezintă un factor esenţial în formarea legăturii emoţionale între brand şi clienţi, precum şi a loialităţii acestora din urmă. Activitatea de cercetare în cadrul acestui studiu global, s-a folosit de focus-grupuri în ţări precum India, Japonia, Mexic, Statele-Unite ale Americii, Marea Britanie, China, Polonia, Spania, Olanda, Danemarca, Suedia, Thailanda, Africa de Sud; şi a vizat 10 branduri cu caracter global: Coca-Cola, Dove, Ford, Mercedes-Benz, Gilette, Ford, Sony, Disney/Vodafone, Levi’s, Nike si McDonald’s. Continuare…



RSS FeedHomeBooksAboutLog inEntries (RSS)Comments (RSS)Contact • © 2009 OKIAN Toate drepturile rezervate.