Review Harry Potter and the Cursed Child (by Someone Who Never Read the Harry Potter Books!)

I will begin this review with a horrifying testimony: I have not read any of the Harry Potter books. I was never a fan of the wizarding world. I did not know anything about Hogwarts or Griffindor. I decided to read Harry Potter and the Cursed Child mainly because I am a fan of drama, and I was attracted to the idea that this was a play and not a novel.

Before getting my hands on Harry Potter and the Cursed Child, I did ask some of my Potterhead friends if the play would stand on its own, if it made any sense without having read the books. The answer was yes.

Recenzie The Vegetarian, de Han Kang

The Vegetarian is a cry for help. A cry that nobody is willing to hear. It is a story of prejudice, a rebellion against social norms, a fight that Yeong-Hye takes on her own. It is the story of a patriarchal society and of gender inequality. When her family finds out that Yeong-Hye decided to become a vegetarian, they react according to authority norms and social boundaries. Her father and her husband both believe that this choice is an awkward one for the society they live in, her husband seems to silently accept all the changes that his wife is going through, not inquiring about her inner feelings, even when the choice to become a vegetarian transforms itself into a condition named anorexia. Her father, on the other hand, reacts violently and almost forces his daughter to eat meat, bringing forward the argument of authority. She must obey him because he is her father.

Cărți YA: Trial By Fire de Josephine Angelini

Primul volum din trilogia The Worldwalker, Trial by Fire prezintă povestea unei adolescente, Lily Proctor. Viața ei în orașul Salem (da, acel Salem, dar în timpurile noastre) este destul de grea, având în vedere că mama ei este bolnavă mintal, ea este îndrăgostită de cel mai bun prieten și este alergică la aproape totul. Toate acestea se schimbă în momentul în care Lily este transportată într-un alt Salem, un univers paralel, de către Lilian – cea mai puternică vrăjitoare din ținut și versiunea aparent malefică a lui Lily.

The Book Thief, A Life-changing Experience

There are so many things to write about The Book Thief that even words seem poor. Markus Zusak managed to describe the events of Nazi Germany, which are common knowledge to most people, in such a way as to shed a new light on everything. Of course there is Hitler. And the Holocaust. And ‘Mein Kampf’, and the dream of the Third Reich. But above all that, there is the emotion that all of this triggered. There is tragedy and despair. But there is also hope, and innocence, and love. Because of Liesel. Because of Rudy. Because of Papa. Because of Max. Because of everything that happens on Himmel Street.

Recenzie David & Goliath de Malcolm Gladwell

De multe ori, la o analiză obiectivă, constatăm cu surprindere că ceea ce iniţial pare a fi un avantaj lucrează de fapt împotriva noastră. Dar şi invers – un dezavantaj poate ascunde o mare oportunitate. Totul este să știm cum s-o identificăm și apoi s-o folosim în interesul nostru. Te-ai gândit vreodată la aceasta? Eu nu!

Totul a început atunci când am citit cartea lui Malcolm Gladwell, David & Goliath. Deşi puteam alege şi alte titluri ale aceluiaşi autor, precum Outliers, Blink sau What the Dog Saw (toate best sellers, de altfel), acesta a fost cel care mi-a atras atenţia. Gladwell este unul dintre cei mai influenți sociologi contemporani și jurnalist cu ștate vechi care scrie pentru The New Yorker. În această carte el demonstrează cum orice situație, cu ceva imaginație, perseverență și atitudine pozitivă poate fi înclinată în favoarea noastră, în ciuda unor premise cel puțin pesimiste. Gladwell aduce în prim plan lupta epică dintre David, tânărul evreu chemat de către Dumnezeu să conducă poporul ales, şi Goliat, maşinăria de război a filistenilor. Plecând de la acest eveniment biblic, pe care îl tratează metaforic, şi continuând cu exemple din viaţa de zi cu zi, Gladwell dovedeşte că uriaşii din cotidianul nostru pot fi învinşi mult mai uşor decât ne-am aştepta (sau îndoi).

Ce ai face dacă nu ți-ar fi frică?

Dă-mi voie să te întreb, ce ai face dacă nu ţi-ar fi frică? Dar ce ai face dacă ai alege să fii curajos? Nu te grăbi să răspunzi. Mai întâi, să tragem o gură de aer proaspăt în piept, să ne facem comozi in fotoliile noastre şi să o lăsăm pe Elizabeth Gilbert să ne dezvăluie răspunsul ei la aceste întrebări în bestseller-ul Big Magic.

Se pare că fiecare dintre noi ne naştem cu o anumită doză de frică, dar şi cu un potenţial fantastic de a crea, fiecare după talentul cu care a fost înzestrat.

The Matisse Stories – Pictura si dramele existentiale

Dacă eşti îndrăgostit de arta modernă a secolului trecut, numele lui Matisse devine promisiunea unui dans frenetic al culorilor intense, al reveriilor inundate de lumina sudului, al nudurilor şi al portretelor readuse la simplitatea liniilor fluide şi a geometriei armonioase, într-o compoziţie menită să-ţi sporească pofta de viaţă chiar şi într-o zi mohorâtă. Inspirată de forţa nuanţelor sălbatice şi a constrastelor pline de curaj folosite de Henri Matisse, Susan Byatt, considerată urmaşa lui Iris Murdoch, a scris trei povestiri despre legătura dintre artă, explorarea emoţiilor, dezvăluirea amintirilor dureroase, nevoia de afecţiune şi turnura dulce-amară sau melancolică pe care o pot lua dramele personajelor, aflate între simplitatea previzibilă a cotidianului şi acele situaţii neaşteptate interpretate fie într-o cheie amuzantă, fie într-una profundă şi nostalgică. Sunt nişte povestiri cu artişti surprinşi de oamenii obişnuiţi şi terni din viaţa lor, cu femei ce au revelaţii în decoruri neaşteptate şi cu bărbaţii care le ascultă intrigaţi. Dar, mai ales, Byatt redă prin stilul unei simplităţi sofisticate firescul regăsit în detaliile inadecvării aruncate precum nişte pete de culoare în momentele ce fac apel la subtilitate deşi ascund o indiscreţie pregătită să defuleze

Born on a Blue Day

I had first heard of Daniel Tammet during my college years, I have been fascinated by his story ever since and felt like I wanted to know more. On one of my random web-browsing sessions I searched for detailed information on Daniel Tammet on wikipedia. I then found out that he had written an autobiography called ”Born on a Blue Day”.

The title of the book should be taken literally. It’s not a ”blue day” because Daniel considers it to be a sad day, as the idiom might suggest, but because Daniel sees Wednesdays (he was born on a Wednesday) as of blue colour.

I rarely see a movie (or in this case a documentary) before reading the book which inspired it. This was one of those seldom occasions, which triggered the fact that when I had the book in my hands, I already knew what it was about, or at least I knew the gist of it.

Men Without Women – Un Hemingway in cea mai buna forma sau despre istoria barbatului obisnuit

Povestirile adunate în volumul Men Without Women au fost o revelaţie în anii în care Hemingway îşi dorea să fie luat în serios, iar contemporanii săi nu era încă obişnuiţi cu scriitorii ce au renunţat la obsesiile calofile şi la operele de mari dimensiuni în favoarea unor proze scurte inspirate din viaţa oamenilor deloc excepţionali (în sensul clasic), dar trecuţi prin episoadele dramatice ale unei existenţe ieşite din comun. Cele paisprezece proze scurte din acest volum aveau să-i ofere lui Hemingway reputaţia de maestru al vieţilor tumultuoase concentrate în câteva pagini. Simplitatea şi capacitatea de a surprinde o întreagă biografie într-o felie de viaţă amintesc de începuturile fotoreportajelor despre cotidianul oamenilor obişnuiţi de la periferiile marilor oraşe europene sau americane din prima jumătate a secolului trecut. Vivacitatea, melancolia, sentimentalismul descoperit în spatele unei aparenţe aprige şi acel amestec între deznădejde, masculinitatea aspră şi reflexiile unei lumini nostalgice pe chipurile unor bărbaţi reduşi la zbaterile musculare pentru supravieţuire, dar care îşi deschid sufletul în replicile seci ale unui romantism auster din ultimele fraze ale unei povestiri, îţi lasă impresia că ai în faţă nişte texte ce însoţesc imaginile surprinse de Robert Capa sau de Bresson, când a nimerit pe străzile New-York-ului.

Recenzie „The Girl on the Train” de Paula Hawkins

The Girl on the Train e genul acela de carte capcană, care îți dă ca pe tavă toate indiciile și crezi că totul e la suprafață, că ai dezlegat puzzle-ul cu mult înainte de finalul romanului.

Eram atât de sigură de cum se va termina cartea, încât m-am gândit să o abandonez. Dar ultimele capitole au reușit, în doar câteva pagini, să mă deruteze total și cred că The Girl on the Train merită cu adevărat un sequel, deoarece mintea mea e încă împăienjenită de întrebări la care nu găsesc răspunsuri.

Acțiunea extrem de complexă, creionată într-un ritm alert, dinamic, care cere concetrare maximă, roiește în jurul lui Rachel. O tânără aparent normală, poate prea normală.