Current mood: creepy thriller

Deja nu mai este un secret că-mi place să citesc thrillere. Cu cât sunt mai întortocheate, cu atât mai bine. Apreciez când un scriitor mă surprinde la finalul cărții, ceea din păcate se întâmplă rar pentru că după ce citești câteva (mai multe) astfel de cărți deja știi totul despre red herrings și te cam prinzi ce twist a pregătit autorul sau cine e făptașul crimei. (dar asta nu mă oprește să le citesc :D)

10 cărți care îți vor distruge încrederea în umanitate (ca pe urmă să ți-o redea)

Unele cărți te doboară. Le simți apăsarea fizic, pentru că îți provoacă reacții viscerale: frică, silă, oroare, umilință, furie, neputință. Chiar dacă știi că sunt ficțiune, îți este perfect clar că întâmplările teribile pe care le citești pot exista. Și nu e deloc greu să-ți imaginezi cu groază cum ar fi să le trăiești chiar tu sau cineva apropiat. Această tortură imaginară, pe lângă faptul că te lasă anxios și fără vlagă, are și capacitatea (perversă poate) de a te elibera. Faptul că suferi fictiv și apoi durerea încetează, te ajută să iei în piept mai ușor existența reală. Cu riscul însă ca subconștientul tău să fie mereu pradă acestor povești neiertătoare.

Conferință Academia Heidi: Cum a fost azi la școală?

Cu această întrebare încercăm să ne reconectăm cu copiii noștri când ne întâlnim, ei după o zi de școală, noi după o zi la serviciu. Este întrebarea care cuprinde speranțele noastre legate de viața lor atunci când noi nu deținem controlul. Vrem să știm ce învață, dacă profesorul a fost mulțumit de prestația lui școlară sau nu, dacă relațiile de prietenie sunt liniștite și fără conflicte. Pe scurt, întrebarea aceasta cuprinde dorința părintelui ca viața copilului său să fie una bună și relaxată.

20 de obiceiuri mărunte cu impact mare asupra fericirii tale

Sunt momente în care te simți copleșit: școală sau serviciu, responsabilități, rude, mici nevroze zilnice, discuții în contradictoriu, frici mai mult sau mai puțin justificate, bani… Ca să uităm de grijile zilnice, uneori apelăm la un pic de terapie prin shopping. Dar este o rezolvare efemeră. Plăcerea se termină la scurt timp după ce am cheltuit banii – iar în urmă rămâne o senzație de gol (inclusiv în portofel). Mai există și varianta, recomandată de altfel, să cheltui banii pe experiențe, nu pe lucruri: mergi la un concert, călătorești, te plimbi printr-un muzeu, sari cu parașuta. Pe de altă parte, nici experiențele nu sunt chiar ieftine…

Carti care te fac sa indragesti Hygge

De curând am descoperit un concept atât de mișto încât simțim nevoia să îl împărțim cu toată lumea. Ne referim la minunatul hygge, un concept danez, un cuvânt care nu poate fi tradus și care însumează o mulțime de lucruri simple dar frumoase, care ne fac viața mai bună. Cred că nu mai e nevoie să spunem că de îndată ce am descoperit acest concept cozy, ne-am făcut temele și despre cărțile care abordează acest subiect.

For the Love of Books

N-am prea sărbătorit noi Valentine’s Day dar credem că iubirea pentru lectură merită (și ea) să fie sărbătorită. Nu pe 14 februarie, nici pe 24, ci în orice zi. Ca atare, azi 17 februarie, ne-a apucat romantismul însă în loc de declarații siropoase ne orientăm spre declarații bookish, sfaturi utile, idei bune și vorbe de duh sub forma unor ”felicitări” numai bune pentru bookworms.

De ce atunci când citești o carte bună e ca atunci când te îndrăgostești

Există o chimie între carte și cititor, tot la fel cum există și între două persoane. Ca potrivirea să fie perfectă, trebuie ca cititorul și cartea, la fel ca oamenii, să se întâlnească la momentul potrivit. Atunci când amândoi sunt disponibili unul pentru celălalt. Uneori descoperi o carte bună absolut întâmplător, lucru care te ia complet prin surprindere. Alteori, cineva vă face lipeala :-). Relația dintre o carte bună și un cititor este palpabilă, intensă și de multe ori durează o viață.

Review: We Should Hang Out Sometime

Josh Sundquist is a motivational speaker. And a vlogger. And a paralympic skier. And author of We Should Hang Out Sometime. In case you are not familiar with him, which I wasn’t, myself, until roughly two months ago, you would probably still have guessed by now, that being a paralympic skier entails him having some sort of disability. Well, yes, he is an amputee.