Tocmai am terminat de citit cartea “De ce oamenii buni săvârșesc fapte rele?” și mă gândeam dacă mi-a răspuns cu adevărat la întrebare. Nu am cumpărat-o pentru asta, știam deja de la Philip Zimbardo cum e cu situația oamenilor, care puși în anumite situații, acționează contrar propriilor valori sau principii.
Însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la ea, a fost că mi-a lămurit unul din citatele mele preferate: ”Acolo unde există multă lumină, umbra este adâncă”. Și când folosesc cuvântul ”lămurit” mă refer la faptul că nu eram conștientă de adevăratul sens al cuvântului ”umbră”. Dar nu o să vă dau detalii despre acest aspect, ci o să vă las pe voi să le descoperiți printre paginile cărții.
”Eul pe care eu îl cunosc nu știe suficient pentru a ști că nu știe suficient. Se crede un cristal luminos, când, de fapt, e în mare alcătuit din nuanțe gri. [...] Eul care cred că sunt e doar ceea ce-mi spune eul despre mine, o foiță fragilă care acoperă o imensă mare interioară”
Încă din primele rânduri, James Hollins ne invită la un dialog cu propria persoană și cu lumea noastră, încercând să ne facă conștienți de necesitatea existenței unui proces de analiză consistent și consecvent.
Fie că dialogul se referă la identificarea unor tipare în comportament pe care le aplicăm zi de zi (”Psihicul uman este un organ al trecutului, care întreabă metaforic: Când m-am mai aflata aici și ce am învățat din această experiență?”), fie la stabilirea unor obiective care să fie în concordanță cu visele și aspirațiile proprii, James subliniază importanța imaginiației:
”Imaginația ne permite să ne depășim limitele propriului sau chair limitele trecutului personal și familial, pentru a pătrunde în lumea celuilalt.
Ori de câte ori citim un roman, vedem o piesă de teatru sau privim un tablou, facem acest lucru. Permitem sensibilității noastre să fie permeabilă și flexibilă, să se lase convinsă și să ne implicăm în lumea celuilalt, cel puțin temporar. Prin acest act de extindere a imaginației, participăm la o lume mai mare decât lumea noastră și descoperim în noi capacitatea de a împărtăși experiența unei alte persoane”
Pentru că citisem înainte ”Partea întunecată din noi înșine” de Elizabeth Roudinesco, eram pregătită de o atitudine mai agresivă și mai puțin tolerantă asupra ”faptelor rele”, însă autorul prezintă situația cu o doză egală de optimism și pesimism. O viziune obiectivă privită din perspectiva mai multor puncte de vedere, cu citate din Jung și cu note de subsol extrem de interesante.
O carte pe care o recomand oricărei persoane care caută răspunsul la întrebarea din titlu și care dorește să afle mai multe despre modul cum funcționează mintea umană, pentru că procesul este explicat atât la nivelul individului cât și la aspecte ale societății în care acesta trăiește.
